Despre singuratate

Am fost aseara la o conferinta organizata de ASCOR - "Despre singuratate", sustinuta de parintele Coman. Conferinta s-a tinut intr-o sala din spitalul Municipal.
Am vazut si oameni in halat alb in sala. Eu am ajuns pe la 6:30 (incepuse la 6) si nu am mai prins loc, asa ca am stat pe scari.
Mi-a placut de parintele Coman (pentru cei ce nu stiu, este profesor de NT la anul I). Care era solutia lui la singuratatea noastra ? sa incercam sa iesim din noi, sa rostim un cuvint catre celalalt, e imposibil sa nu avem ceva de spus, ceva comun de unde sa pornim...sa ne lepadam de noi si sa descoperim "omul" in cel de linga noi..

Am pus si eu o intrebare - despre alt "aspect" al singuratatii...rolul singuratatii in traditia patristica. Sint multi parinti care ne spun ca singuratatea este prima treapta a urcusului duhovnicesc..cum trebuie interpretat ?
Par. Coman a raspuns ca avem nevoie de aceasta insingurare, ca nu trebuie sa iesim in fiecare seara cu prietenii..spunea ca s-a retras anul trecut 3 saptamini intr-o manastire si i-a folosit..raspunsul lui a fost ceva de genul : "Da, retrageti-va.."
Dar nu a spus daca trebuie sa ne retragem de tot sau doar pentru un timp - banuiesc ca asta trebuie sa socoteasca fiecare...